Stabilirea prioritatilor in planul vietii

Suntem oameni si asta inseamna ca traim o viata in care functioneaza propriul sistem de prioritati, configurat in functie de nevoile si dorintele noastre.
Pentru unii, familia este totul. Altii, daca nu ating o cariera de success, se simt nimeni. Pentru altii, viata nu are sens fara bani. Pentru cei mai putini dintre noi, sanatatea este prioritara, involuntar.
In timp ce ne gandim si ne stabilim prioritatile, viata se desfasoara si ne ofera fundamentul pentru a ne proiecta prioritatile asa cum dorim, insa in acelasi timp acest fundament poate fi variabil. Cert este ca decizia si alegerile sunt ale noastre. La fel si consecintele ce impun asumare.
Totodata, in timp ce ne ocupam de gestionarea uneia dintre prioritati, poate aparea impunerea de a ne reorienta actiunile si energiile catre o alta.
Foarte important este insa sa constientizam nevoile noastre in asa fel incat sa dispunem de flexibilitatea de a realiza ce este cu adevarat important pentru noi.
Poate aparea si dezamagirea ca in timp ce ne facem planuri marete, constatam ca viata are alte planuri cu noi. Ne poate obliga sa schimbam directia sau sa ne canalizam energiile catre alt aspect vietii decat cel programat.
Daca dam dovada de adaptabilitate si avem puterea de a intelege ca viata este plina de surprize, ca uneori chiar viata este cea care ne arata, prin experienta cu care ne confrunta, ca nu am ales bine traseul, dandu-ne astfel sansa sa ne redresam pentru a ne implini. Efectele acestei redresari, considerata uneori nedreapta si surprinzatoare din perspectiva subiectiva, le simtim mai tarziu, cand, prin capacitatea noastra de apreciere, vom multumi si ne vom arata recunostinta, prin sentimente pe care le impartasim, celor dragi ce ne-au fost alaturi si ne-au sustinut in demersurile noastre prin viata, sau divinitatii.
Viata poate fi imprevizibila insa noi e bine sa fim previzibili. Chiar daca nu avem control total asupra vietii, avem liberul arbitru – prietenul nostru de nadejde, care, impreuna cu o evaluare corecta, ne poate indruma spre calea cea buna.
Menirea noastra este subtila, nu de multe ori stim ce e mai bine sa facem sau cum, pentru ca nu mereu putem intelege profunzimea vietii. Cu o mai mare atentie si orientare catre noi insine, avem sansa sa identificam cine suntem si ce vrem. Astfel, ne indreptam cu pasi siguri spre reusita planurilor noastre.
Apoi mai intervine si capacitatea de a putea mentine si intretine ceea ce am construit, aici intervine adevarata provocare. Cladim o familie, dar uitam deseori ca asta presupune si mentinerea ei in parametrii care ne satisfac (trebuie sa oferim ca sa primim), ne construim o cariera, dar poate neglijam familia si constatam tarziu ca am gresit, vrem bani dar descoperim ca nu putem cumpara cu ei sanatatea.
Atat timp cat ratiunea rezoneaza cu emotiile noastre si incercam sa stabilim un echilibru intre planurile vietii, avem sansa de a ajunge unde ne dorim.
Ce inseamna suficient, numai noi stim si stabilim, important e sa ne cunoastem limitele si sa acceptam ca viata este universul nostru si merge pana intr-acolo unde ne ofera atat cat trebuie, nici mai mult, nici mai putin.