22 februarie 2010

Tristetea, boala sufletului


Oamenii se confrunta cu probleme in zilele noastre, unii au probleme reale (dintre cele mai de nedorit), altii au impresia ca au probleme (aceia care nu au probleme dar si le fac).


Viata a dovedit ca sanatatea sufletului, implinirea sufleteasca , increderea in propria persoana si in divinitate, bucuria de a trai si puterea de a te bucura de viata sunt cele mai de pret 'tratamente' pentru vindecarea sufletului si atingerea implinirii. Optimismul, detasarea de trecut si proiectarea spre viitor cu incredere si curaj, reprezinta calitati native sau de ce nu, dobandite in urma experientelor de viata, in urma evolutiei noastre ca fiinte spirituale.
Delasarea, greseala de a te lasa dominat de energii negative, acceptarea de a te compromite in anumite situatii pe care nu esti pregatit sa le gestionezi, superficialitatea fara realizarea riscului ca mai tarziu ne otravim sufletul cu regrete sunt pasi siguri catre imbolnavirea sufletului.
Un suflet afectat degenereaza in tristete si mahnire iar aceasta stare sufleteasca va genera inevitabil o boala. Apoi ne intrebam, simtindu-ne nedreptatiti: "cu ce am gresit ?"
Pe langa faptul ca mostenim genetic sau suntem predispusi catre anumite afectiuni, uitam sa ne uitam spre noi, spre sufletul nostru, sa-i facem pe plac, sa avem grija sa ne facem viata mai buna si sa fim fericiti. Ne ocupam de lucruri superficiale, ne fortam sa acceptam ceea ce nu ne place, doar pentru ca trebuie (fals! nimic nu trebuie pe lumea asta...), fara sa ne gandim la pretul pe care vom fi nevoiti sa il platim pentru asta.
De cele mai multe ori, platim cu sanatatea, semnand astfel contract cu boala, mereu pe termen nedeterminat si cu o frantura de speranta ca poate totusi viitorul va fi mai putin incert. Iar in momentul in care ne vedem relativ vindecati, uitam sa apreciem, uitam ca trebuie sa invatam din asta (nimic nu este intamplator) si o luam de la capat, cu aceeasi neasumare. Suntem singurii responsabili de vietile noastre, atat cat putem controla si tine de noi, ne suntem "datori" sa apreciem, sa schimbam si sa urmam calea evolutiei.
Viata e scurta, merita traita cat mai frumos, calitatea vietii este cea care conteaza in final, ca sa putem trai la un moment dat din amintiri; ar fi frumos ca pe unele sa stim sigur ca le-am repeta iar si iar, cu toata puterea sufletului.
Balanta se inclina in favoarea noastra, daca ne dorim intr-adevar asta!