Nevoia de a avea termen de comparatie in viata noastra

Cati dintre noi simtim nesiguranta in momentul in care avem parte in viata noastra de probleme sau chiar si bucurii?
De cate ori ni se intampla sa avem nevoie de confirmari vis-à-vis de o situatie in care ne aflam, in legatura cu o actiune a noastra sau cand suntem nevoiti sa luam o decizie ?
Sunt pur si simplu trairi normale; viata este deopotriva bine si rau, elemente conditionate unul de existenta celuilalt.
Cu totii dispunem de energie si ar trebui sa stim ce sa facem cu ea astfel incat sa ne cream un echilibru in viata sau o viata mai buna.
Modul cum ne distribuim / canalizam / concentram aceste energii si ce importanta/valoare le dam, asta depinde de noi, de aceea avem liber arbitru si alegem in fiecare moment ce vrem sa facem sau cum vrem sa facem un lucru, o actiune, cum sa actionam si sa reactionam.
Vorba conform careia « viata e cu bune si cu rele » este foarte adevarata, acest lucru defineste universul, yin-yang, masculin-feminin si trebuie sa acceptam ca suntem direct responsabili de ceea ce oferim in viata si ceea ce primim, de ceea ce alegem sa gandim si sa facem versus ceea ce generam prin comportament, atitudine, gandire : suntem ceea ce gandim, suntem ceea ce facem, suntem ceea ce mancam.
Pana una alta, sa vedem ce inseamna viata si cum ne raportam la ea.
Practic, in timp ce noi actionam, decidem sau ne confruntam cu provocarile pe care noi le consideram atat de importante, se intampla viata.
Viata se intampla si exista, eventual trece pe langa noi sau prin noi, in timp ce noi ne concentram energiile pe diverse probleme existentiale, mai mult sau mai putin relevante.
In acelasi timp vrem o viata echilibrata, cautam succesul uneori cu orice pret ca fiind realizarea suprema in viata, prioritizam problemele/planurile vietii asa cum ni se pare noua ca merita sa beneficieze de energia noastra, uitam de lucrurile esentiale dedicandu-ne celor superficiale, sau, de prea putine ori totusi, facem o alegere mai buna decat aceastea.
Insa, cum stim cum e mai bine sau daca e chiar atat de rau ceea ce gandim, fapt ce genereaza negresit ceea ce facem si influeteaza deopotriva si obligatoriu consecintele pe care suntem sau nu pregatim sa le ni le asumam ?
Cum stim sa evaluam corect cauza si efectul actiunilor/energiei noastre ?
Simplu, logic, chiar intuitiv, agreat si inteles la prima vedere, la nivel teoretic : daca facem bine, primim bine, daca facem rau ni se poate intoarce etc.
Dar in realitate, de cate ori ne gandim onest la asta si ne conformam ? De prea putine ori pentru ca nu avem timp, nu mai avem rabdare, vrem totul ieri si vrem si recunoastere pentru asta…
Binele este termenul de comparatie pentru rau, raul pentru bine, frumosul pentru urat, uratul pentru frumos, etc.
Afirmam ca ne e bine cand nu ne e rau.
Realizam despre ceva ca e mai bine fata de bine, cand avem mai multe avantaje.
Stim ca o persoana e mai frumoasa/desteapta decat alta conform evaluarii personale.
Acceptam ca binele si raul, frumosul si uratul etc fac parte din viata noastra si le tratam subiectiv sau obiectiv, in functie de caz.
Toate acestea sunt alegerile si convingerile noastre, actionam/reactionam si gandim diferit unii fata de ceilalti, tocmai de aceea trebuie sa fim constienti de noi insine : cine suntem , ce vrem, ce putem fi, care este puterea sufletului nostru, ce potential si « aplecare » avem pentru iertare, cat suntem de pregatiti sa ne traim viata, cu tot ceea ce ne rezerva ea.
Nevoia de comparatie este utila, daca vine in completarea increderii in propria persoana si daca reprezinta motiv de inspiratie si largire a orizontului in ceea ce priveste experienta de viata. Poate fi riscanta insa, atunci cand implica dependenta exagerata fata de ceilalti.
Termenul de comparatie ne ajuta sa avem o imagine mai clara despre ceea ce vrem sa comparam, drept urmare avem acces la comparatia costructiva si distructiva deopotriva -o vrem pe aia constructiva dar in final, practic, de fapt, pe care o alegem?