Goana dupa feedback

Cati dintre noi ne consumam resursele si timpul pentru a ne face placuti de ceilalti si pentru a da bine? Majoritatea.
De ce o facem ? Pentru ca suntem dependenti de ceilalti, pentru ca o perceptie pozitiva din partea celorlalti ne da o stare de bine. Ni se pare ca este onorant si vedem in asta un succes.
Dar merita oare sa parem mai frumosi decat ne consideram noi si mai destepti decat stim noi? Aici e delicat, dar nu complicat, exista loc de negociere dar depinde foarte mult de conjunctura, oameni si conditiile de desfasurare.
Ne preocupam de aspectul nostru fizic pentru a atinge nivelul personal de satisfactie si adeseori pentru a placea celor din jur. Cateodata tinem neaparat sa fim admirati, pentru a fi acceptati si pentru a-i atrage astfel pe ceilalti in zona noastra de confort. Unora asa ne place, altii asa simtim nevoia. Parerea celorlalti conteaza pentru noi, poate prea mult, reusind astfel sa omitem faptul ca poate ceilalti nu sunt persoane avizate care sa isi dea cu parerea. Cine este x, de unde stie x cum e mai bine pentru mine si pana la urma…de ce trebuie sa ma placa x ?! Suntem oare fericiti facand pe plac altora, nemaifiind noi ? Aceia de care avem noi nevoie in viata noastra sunt de fapt cei ce aleg de buna voie sa stea langa noi, sa ne fie alaturi, sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem si nu pentru ceea ce vrem sa parem, sunt cei care ne iubesc neconditionat.
Cel mai corect fata de noi este sa realizam ca nu trebuie sa placem tuturor, ca nu exista perfectiune, ca poate chiar acele mici defecte reprezinta atuul nostru.
Nu ne-am nascut perfecti, dar devenim perfecti prin ceea ce suntem, gandim, realizam si existam.
Dezvoltand o dependenta fata de ceilalti prin setea pentru parerile acestora, ne uitam pe noi, ne indeparatam de la a fi autentici, ne alteram personalitatea. Trebuie sa ne acceptam, sa constientizam calitatile si defectele noastre si sa alegem ce si cum sa schimbam pentru imbunatatirea vietii noastre, pentru confortul nostru fizic, psihic si mental.
Greseala de a ne uita, de a acorda mai multa atentie celorlalti fara sa ne uitam in interiorul nostru, nu ne duce nicidecum acolo unde ne imaginam ca ar fi locul/nivelul nostru.
Prin respect si stima de sine, ingrijire si gandire pozitiva, putem crea o armonie cu exteriorul si putem obtine feedback fara a-l cersi, fara a-l cauta cu orice pret si fara compromisul de a ne dedubla personalitatea – mod in care o putem pierde pe cea reala si ne putem rataci in propria fiinta.
Cu atat mai mult diperarea, goana dupa feedback si cersetoria parerii pozitive a celorlalti devine periculoasa, creand efecte de nedorit, riscand sa devenim inconstanti, deprimati, enervanti, haotici si mai ales pierduti, nemaifiind in stare de decizii potrivite si nici de recunoastere al propriului « eu ».
Alegerea inteleapta de fi asa cum suntem si simtim, este de departe cel mai bun remediu pentru suflet.