Viata – carnaval in culori

Viata ne pune adesea in situatii dintre cele mai colorate. Si multi dintre noi vrem sa facem fata cu succes, sa iesim « ok » din orice situatie, chiar sa obtinem si avantaje : sa castigam incredere, sa fim admirati pentru frumusete, inteligenta, smecherie etc.
Viata este un carnaval, unde personajele – noi, oamenii – purtam masti sub care ne ascundem slabiciunile, vulnerabilitatea, defectele, dar si calitatile atunci cand nu le constientizam. Poate tocmai faptul ca nu suntem perfecti, ne face de fapt perfecti.
Daca ne acordam incredere si stima de sine, ne iubim, ne intelegem, de fapt suntem perfecti. Perfectiunea si pana unde merge ea ne apartine, nu o imprumutam de la cineva sau cuiva si nici nu o preluam.
O putem dobandi, eliberandu-ne astfel de corvoada sufleteasca de a fi ce nu suntem, de a fi ca altcineva, de a ne indeparta de unicitatea firii, de a incerca sa fim/facem ce nu putem gestiona ; toate aceste dorinte sunt superficiale si nu reprezinta decat un corp strain ce poate degenera in respingerea adevarului sau personalitatii reale (de cele mai multe ori semnificand afectarea psihicului).
Ne aruncam in valtoarea vietii si ne vindem celorlati prin brand-ul personal (ca tot e pe val sa vorbim despre asta :-)). Insa acest brand personal alegem sa il construim dupa propriul sistem de valori care sa ne ajute sa atingem succesul la acel nivel care reprezinta o realizare pentru noi, sau sa il construim pentru a deveni altcineva. Asta coincide cu aplicarea « mastii » de personaj pozitiv sau negativ.
Ce se intampla in momentul in care ne « cade » masca ? Dezamagim, denigrand in metoda de a lua repede o alta masca care sa ne salveze din situatia penibila, adica sa mintim si sa ne mintim. Lucru simplu la prima vedere, devine foarte obositor si frustrant in momentul in care simtim ca nu mai putem face fata marketing-ului neloial fata de noi insine pe care l-am adoptat fara sa realizam ce consecinte si implicatii are.
Mastile purtate de unii oameni pot ascunde un suflet imens in spatele racelii sau arogantei, lacrimi in spatele unei fatade zambitoare, durere in spatele zambetului. Ne straduim sa « dam bine » ca sa putem evita eventualele justificari, fie pentru ca ne vine greu sa vorbim despre asta fie nu dorim sa o facem. Cred ca putem apela la o aparenta de bun simt, neutra mai degraba decat opusa. Cu acest rol in plus ne incarcam si ne accentuam reala problema, in timp ce solutia optima ar fi sa trecem peste, sa ne asumam, sa acceptam, sa schimbam – totul tine de noi, suntem proprii nostri stapani si avem decizia de partea noastra.
Putem privi viata ca o sarbatoare, in care ne manifestam cum dorim, suntem ceea ce vrem sa fim.
Trebuie sa invatam sa ne traim viata detasandu-ne de ea.
Charlie Chaplin spunea : « Viata este o tragedie atunci cand e privita in prim-plan si o comedie cand o privesti in plan larg. », in concluzie merita sa invatam sa traim frumos.