13 aprilie 2010

Descatusarea sufletului, prin sinceritate

Ne intrebam adeseori daca suntem cu adevarat fericiti: cum se simte sufletul nostru, ce are nevoie, ce a acumulat si ce vrea sa pastreze exact din tot ce are.
Sufletul nostru suntem noi: sentimentele, bucuriile, regretele, sinceritatea, falsitatea, gandurile ascunse, ceea ce impartasim, iubirea, ura, tristetea, linistea, fericirea.
Toate acestea sunt simtiri acumulate din viata, care ne pot descatusa sau ingreuna sufletul. Suntem stapanii propriului suflet, pe care il pastram si il avem asa cum vrem. Putem selecta ce dorim sa ramana in sufletul nostru, cui ne deschidem sufletul si pentru ce.
Sinceritatea fata de noi insine ne ajuta sa facem introspectii reale si sanatoase si ne permite sa ne descoperim si sa descoperim ce vrem de fapt din tot ce absoarbe sufletul nostru si din tot ce traim.
Sinceritatea fata de noi insine ne permite sinceritatea fata de ceilalti, o terapie a sufletului despre care nu realizam intotdeauna cat de benefica ne este.
Probabil ca unii dintre noi vrem sa ni se spuna ce dorim noi sa auzim, insa aceasta falsitate ne distorsioneaza adevarul si poate deveni periculoasa atunci cand ne bucuram de feedback-ul primit doar pentru ca suna bine; ne putem pierde pe noi, ne putem crea iluzii si ne putem alege cu suferinta la momentul adevarului. Intr-adevar, conteaza cum spunem adevarul sau cum ni se spune adevarul, cum stim sa fim sinceri.
Unii oameni au o sensibilitate aparte si nu pot suporta usor o sinceritate prea directa, cruda. Putem insa sa fim sinceri cu oricine, adaptandu-ne modul in care ne comunicam sinceritatea in functie de celalalt, pe care nu dorim sa il ranim, ci sa il ajutam. Astfel, ne ajutam pe noi.
Ar trebui sa fim fericiti cand ceilalti sunt sinceri cu noi si ne impartasesc parerile, privindu-ne in ochi. Sa nu ne cramponam daca nu este ceea ce ne asteptam sa auzim. Prin autocunoastere, putem distinge de departe adevarul, prin sinceritatea fata de propria persoana si nu lasandu-ne influentati de parerile celor din jur, mai mult sau mai putin obiective si corecte.
Sinceritatea fata de ceilalti, la randul nostru, ne salveaza de acumularea in suflet a unor sentimente ce ne incatuseaza si ne altereza sufletul, ajungand sa il simtim ca o povara. Sinceritatea ne ajuta sa ne eliberam sufletul, sa fim noi insine.
Ce sens are sa ne ascundem, atata timp cat, cu buna intentie, diplomatie si respect fata de cel caruia dorim sa-i comunicam adevarul, putem fi noi insine ?