In schimb atunci cand suntem nefericiti, neimpliniti – aceasta stare o putem depista mult mai usor si o apreciem mult mai rapid, decat fericirea - suntem tristi, iar afundarea in tristete ne poate duce spre o stare de depresie sau doar mult prea pasiva pentru potentialul din noi.
Nefiind obisnuiti poate sa ne confruntam cu problemele pentru a le rezolva, refuzam constient sau chiar nu intelegem cum curajul de a ne afunda in tristete pentru a o consuma si a extrage esenta ce ne conduce spre fericire, ne aduce vindecarea.
Suntem speriati de nefericire, ne e teama de cele mai multe ori sa o infruntam, ne ascundem de ea uneori in si mai mari nefericiri. Apoi ne pierdem, nu mai stim cine suntem, ce vrem cu adevarat sau cum e mai bine. Ne simtim neimpliniti si amarati sufleteste. Parca nici nu ne mai apartinem.
Ne-am lasa dusi de valul tristetii, din lipsa curajului de a accepta ca poate o nefericire ne poate aduce chiar fericirea. Ca poate fix o nefericire ne trezeste fericirea imediata, realizand esenta lucrurilor in viata si intelegand tipul de “calatorie” pe care ni-l dorim in aceasta viata. Caci atunci constientizam cel mai bine ca suntem intr-adevar nefericiti, iar daca ne uitam in adancul sufletului nostru - nimeni nu o poate face mai bine decat noi insine ;) - putem descoperi puterea, esenta si dorinta reala, clara si asumata a sufletului nostru. Nu trebuie decat sa ne imprietenim cu noi insine, sa nu traim intr-o relatie de salbaticie cu sinele. Astfel putem afla lucruri revelatoare despre noi si ceea ce putem fi, putem afla cat este de simplu si poate si facil sa ne facem fericiti sau sa le dam voie celorlalti sa contribuie la fericirea noastra.
Daca noi suntem fericiti, fie ca realizam sau nu, impartim acea fericire cu cei de langa noi, le imprumutam si lor putin din fericirea noastra, inspiratie, viata de fapt si astfel ne fac si ei fericiti.
Suntem obisnuiti sa facem lucrurile pe care trebuie sa le facem si uitam sa facem si acele lucruri care ne fac cu adevarat fericiti. Nici macar nu avem timp sau chef de multe ori sa incercam sa descoperim acele lucruri ce ne-ar asigura implinirea. E mai comod sa ne complacem...oare? Pentru ca atunci cand facem ceea ce ne place, o facem cu tot sufletul si astfel fericirea si implinirea sufleteasca sunt garantate. O data cu aceste confirmari, vin si multumirile pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem si pentru ce putem fi de fapt.
De aceea, o nefericire ca stare de fapt – nemultumirea – se poate trata. Descoperind, intelegand si devenind convinsi ca ne dorim fericirea in loc, fie si descoperita si construita pe nefericire, tot o sansa miraculoasa este, nu?
